Frunza verde magheran
Doina “Frunza verde magheran” face parte din volumul “Poezii populare ale romanilor
Titlul este o sintagma tipic populara si este alcatuit din doua substantive:”frunza”, „magheran” si adjectivul „verde”. Punctele de suspensie au rol in planul sentimental intensificand emotiile eului liric.
Doina este una din creatiile reprezentative ale poporului roman o creatie specifica romaneasca alcatuita din versuri in care sentimentele sunt expr in mod direct creand o anumita atmosfera si exprima o anumita stare de spirit.Aceasta s-a transmis pe cale orala din gen in gen si are un autor anonim care isi exprima direct sentimentele gandurile si iedeile cu ajutorul fig de stil si a imag art
Poezia este structurata in 5 strofe inegale si in 2 parti legate retorice.Trairile foarte puternice dau dramatismul comunicatiei sentimentele predominante fiind dorinta de libertate a haiducului si mandria de a fi haiduc(aoleo,ce foc de dor)Caracteristica populara reiese din cuvintele si formele populare cum ar fi:frunzi,maica,sa chiteasca.
Partea intai exprima legatura omului cu natura de unde va rezulta mai tarziu haiducia.
In prima strofa eul liric isi mentioneaza originea :”mehedintean” si varsta exprimata printr-un diminutiv:”voinicel” ce ii arata tineretea . De asemenea, precizeaza primele trei momente importante din viata sa: nasterea , botezul si sfintirea, si primele dorinte. .
A doua strofa prezinta urmatoarea etapa a vietii eului liric si anume formarea ca haiduc . Aceasta formre presupune viata in singuratate Cel mai potrivit loc pentru aceasta au fost muntii Mehedinti:”Tot in munti la Mehedinti”. La inchierea acestui proces eul liric nu mai este doar un “voinicel mehedintean” el devine „un voinicel cu inima de otel” capabil sa foloseasca armele de foc , fiind un bun manuitor al pistoalelor.
Strofa a treia exprima bucuria, speranta, nerabdarea de a se alatura lui Tudor Vladimirescu prin interjectia „Aoleu!” alaturata metaforei „ce foc de dor!”. Semnele exclamarii si punctele de suspensie accentueaza intensitatea dorintei de a se alatura luptei de eliberare.
A doua parte este introdusa tot printr-un refren “frunza verde paducel“. In aceasta strofa intervine autorul, fapt argumentat de trecerea verbelor de la persoana 1 la persoana a treia :”sa chiteasca”,”s-o loveasca”,”stie”,”sa lupte”,”sa inoate”. Autorul isi exprima admiratia fata de haiduc , care acum este un “soiman mehedintel.Acesta stie sa tinteasca si chiar sa loveasca “randunica", care este un simbol al vitezei, stie sa calareasca si sa inoate
Ultima strofa da unitatea compozitonala si exprima dorinta arzatoare de a-si indeplini telul.Eul liric isi exprima nerabdarea;starea de revolta prin repetitia interjectiei „Aoleu!” si metaforele „ma arde focul”, „tipa sufletul in mine” .
Rima imperecheata contirubie la realizarea eufoniei si la evidentierea cuvintelor de la sfarsitul versurilor.
Masura de sapte-opt silabe este cea care confera o nota de lirism .
Ritmul este trohaic
Doina “Frunza verde magheran“ este o doina in care sunt exprimate cele mai profunde si mai variate sentimente ale sufletului omenesc .
